În timp ce milioane de români muncesc pentru salarii de câteva mii de lei, în conducerea companiilor de stat există persoane care încasează până la 100.000 de lei pe lună, echivalentul a aproximativ 19.600 de euro. O persoană depășește chiar și acest prag, iar peste 100 de oameni cumulează cel puțin două funcții.
România descoperă oficial cât valorează un loc în conducerea companiilor de stat.
Răspunsul este greu de ignorat: în unele cazuri, veniturile ajung la aproximativ 20.000 de euro pe lună sau chiar depășesc această sumă.
Vicepremierul Oana Gheorghiu a anunțat lansarea platformei guvernanta.gov.ro, unde au fost centralizate informații despre conducerea a 121 de companii active aflate sub autoritatea instituțiilor centrale ale statului.
Primele cifre publicate sunt impresionante:
- peste 370 de persoane încasează lunar până la 25.000 de lei, adică aproximativ 4.900 de euro;
- 115 persoane încasează între 25.000 și 50.000 de lei, echivalentul a aproximativ 4.900–9.800 de euro;
- 36 de persoane primesc între 50.000 și 100.000 de lei, adică aproximativ 9.800–19.600 de euro;
- o persoană încasează lunar peste 100.000 de lei, respectiv mai mult de 19.600 de euro;
- peste 100 de persoane cumulează cel puțin două funcții, în aceeași companie sau în companii diferite.
Sumele în euro sunt orientative și au fost calculate la un curs rotunjit de 5,1 lei pentru un euro.
Aceste date nu acoperă toate companiile publice din România, ci doar 121 de societăți aflate sub autoritatea instituțiilor centrale. Imaginea completă, în care ar intra și numeroasele companii controlate de autoritățile locale, ar putea fi mult mai amplă.
Oana Gheorghiu: „Toți cetățenii au dreptul să știe”
În mesajul prin care a anunțat lansarea platformei, vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat direct cifrele și a susținut că informațiile trebuie să rămână publice și accesibile.
Declarația integrală a Oanei Gheorghiu
„115 persoane din companiile de stat câștigă între 5.000 și 10.000 Euro.
36 persoane încasează între 10.000 și 20.000 Euro.
Peste 100 de persoane cumulează cel puțin două funcții în același timp.
Acestea sunt doar câteva dintre datele agregate și prezentate public pe platforma guvernanta.gov.ro, pe care Guvernul o lansează oficial astăzi.
Am centralizat aici informațiile despre consiliile de administrație, consiliile de supraveghere și directoratele la 121 de companii active aflate sub autoritatea tutelară a instituțiilor centrale ale statului.
Avem acum acces la indemnizații, contractele de mandat, afilierea politică și, cel mai important, CV-urile celor care ocupă aceste funcții.
Pentru că toți cetățenii au dreptul să știe cine sunt și ce știu să facă oamenii din vârful companiilor statului român.
Aceste date trebuie să rămână publice și accesibile tuturor.
Pentru că doar prin transparență vom avea companii de stat eficiente, productive și prospere pentru români și pentru România.”
Declarația Oanei Gheorghiu confirmă dimensiunea veniturilor, dar deschide și o discuție mult mai importantă: cum au ajuns companiile de stat să plătească asemenea sume și câți dintre beneficiari produc rezultate care să le justifice?
Cumulul de funcții, o problemă la fel de mare ca salariile
Dimensiunea veniturilor este doar prima parte a problemei.
Peste 100 de persoane cumulează cel puțin două funcții. Aceeași persoană poate face parte din două sau mai multe structuri de conducere și poate încasa indemnizații aferente mai multor mandate.
Nu știm încă dacă toate funcțiile cumulate sunt remunerate și nici cât încasează fiecare persoană din fiecare sursă. Tocmai de aceea, publicarea contractelor și a indemnizațiilor este esențială.
O funcție într-un consiliu de administrație nu ar trebui să fie una decorativă. Membrii acestor structuri trebuie să analizeze situația companiei, să verifice activitatea conducerii executive, să aprobe decizii importante și să răspundă pentru voturile lor.
Cum poate o singură persoană să îndeplinească temeinic aceste obligații în mai multe companii simultan?
Dacă responsabilitatea este atât de mare încât justifică indemnizații de mii de euro, cum poate fi exercitată în paralel în două, trei sau chiar mai multe locuri?
Cumulul de funcții ridică semne de întrebare nu doar în privința veniturilor, ci și în legătură cu timpul, independența și atenția pe care un administrator le poate acorda fiecărei companii.
Aproape 20.000 de euro pe lună într-o țară a salariilor de câteva mii de lei
Un venit de 100.000 de lei pe lună înseamnă aproximativ 19.600 de euro.
Într-un singur an, fără a lua în calcul eventualele bonusuri sau alte beneficii, venitul poate ajunge la 1,2 milioane de lei, adică aproximativ 235.000 de euro.
Este o sumă impresionantă chiar și în mediul privat românesc. La stat, unde banii provin direct sau indirect din resurse publice, un asemenea venit trebuie să fie însoțit de rezultate excepționale și perfect măsurabile.
Nu este suficient ca un manager să declare că și-a îndeplinit indicatorii de performanță. Publicul trebuie să poată vedea ce indicatori au fost stabiliți, cât de greu era să fie realizați și ce schimbări concrete au fost produse în companie.
A crescut profitul?
Au fost reduse pierderile?
Au scăzut datoriile?
A fost diminuată dependența de subvenții?
S-au realizat investițiile promise?
S-au îmbunătățit serviciile oferite populației?
Sau compania continuă să acumuleze pierderi, în timp ce directorii și membrii consiliilor de administrație își încasează veniturile și indemnizațiile?
Salarii occidentale, rezultate românești?
Susținătorii acestor remunerații vor spune că o companie mare are nevoie de manageri bine plătiți. Este adevărat.
Un profesionist care administrează active de miliarde de lei, mii de angajați sau infrastructură strategică poate merita un salariu ridicat. Competența autentică trebuie plătită.
Dar statul român nu poate oferi venituri occidentale și, în schimb, să accepte pierderi, servicii slabe, companii dependente de buget și conduceri protejate politic.
La asemenea venituri trebuie să existe:
- obiective clare și publice;
- criterii reale de performanță;
- evaluări independente;
- răspundere pentru deciziile luate;
- încetarea mandatului atunci când rezultatele lipsesc;
- justificarea fiecărei situații de cumul de funcții;
- publicarea venitului total obținut de fiecare persoană din toate mandatele deținute.
Altfel, nu mai vorbim despre plata competenței, ci despre finanțarea privilegiului.
Când salariile se cumulează, trebuie cumulată și răspunderea
Cumulul de funcții nu poate fi analizat separat de cumulul veniturilor și al responsabilităților.
Dacă o persoană este considerată suficient de competentă pentru a ocupa funcții în conducerea mai multor companii de stat, publicul trebuie să știe cât câștigă în total și ce rezultate a obținut în fiecare dintre acestea.
Nu este suficient să vedem o indemnizație aici și un contract de mandat în altă parte. Platforma ar trebui să afișeze venitul total lunar al fiecărei persoane, rezultat din toate funcțiile deținute în companiile publice.
Doar astfel poate fi înțeleasă adevărata dimensiune a fenomenului.
În lipsa unei imagini complete, riscăm să vedem doar fragmente dintr-un sistem în care funcțiile și indemnizațiile se adună, dar răspunderea se împarte până când aproape dispare.
Transparența ne arată factura. Acum trebuie să vedem și ce am cumpărat
Platforma reunește peste 1.350 de documente publice, inclusiv mai mult de 650 de CV-uri și peste 600 de contracte de mandat.
Publicarea acestora este un pas important, dar nu reprezintă reforma propriu-zisă.
Transparența ne arată numele, funcția și suma. Reforma trebuie să demonstreze legătura dintre bani și rezultate.
Pentru fiecare persoană din conducerea unei companii publice ar trebui prezentate într-un format ușor de înțeles:
- toate funcțiile ocupate;
- venitul obținut din fiecare funcție;
- remunerația totală lunară;
- indicatorii de performanță;
- gradul de îndeplinire a acestora;
- prezența la ședințe;
- rezultatele financiare ale companiei;
- pierderile, datoriile și subvențiile din perioada mandatului.
Românii au dreptul să știe nu doar cât câștigă șefii companiilor de stat, ci și ce fac aceștia pentru banii primiți.
Aproape 20.000 de euro pe lună nu reprezintă doar un venit foarte mare. Este o promisiune de performanță extraordinară.
Iar atunci când aceeași persoană cumulează mai multe funcții, promisiunea trebuie verificată pentru fiecare mandat în parte.
Statul român a început să publice nota de plată. Acum trebuie să demonstreze că nu plătește salarii incredibile pentru rezultate obișnuite sau, și mai grav, pentru eșecuri.
