Activitatea normală în sectorul modei de haine a eșuat de la începutul epidemiei de Covid-19. Din cauza crizei economice mondiale, magazinele de vânzare cu amănuntul s-au închis și vânzările online au scăzut în timpul începutului epidemiei, punând moda în pericol. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă adesea în perioadele de criză, multe dintre poverile pandemiei au căzut asupra celor mai vulnerabili membri ai lanțului de aprovizionare: lucrătorii.

Mărcile au anulat comenzi de peste 40 de miliarde de dolari americani în comenzi de produse finite și în curs de producție de la producători și furnizori, lăsându-i pe aceștia cu costuri materiale masive și în imposibilitatea de a-și plăti lucrătorii, de a-i menține angajați, de a le oferi concedii sau indemnizații și de a-și menține viabilitatea afacerilor. Pe măsură ce fabricile de pantofi si haine din unele națiuni s-au redeschis, unele mărci au fost chiar responsabile pentru a cere reduceri.

Dezechilibrul de bogăție și de putere

Peste 13.000 de persoane au folosit instrumentele noastre în 2020 pentru a trimite e-mailuri marilor firme de modă, cerându-le să protejeze sănătatea și viața oamenilor care le creează hainele. Vă mulțumim pentru sprijinul dumneavoastră; haideți să menținem ritmul, fiind solidari cu angajații din întregul lanț de aprovizionare din domeniul modei, așa cum Covid-19 continuă să aibă impact.

Lucrătorii din industria confecțiilor de haine si incaltaminte erau deja instabili, cu contracte nesigure și salarii mici, ceea ce făcea dificilă achiziționarea unor produse de bază, ca să nu mai vorbim de economiile pentru evenimente neprevăzute, cum ar fi o epidemie globală. Consorțiul pentru drepturile lucrătorilor (Worker Rights Consortium – WRC) estimează că 37 367 de lucrători nu au primit salariile la care aveau dreptul în valoare de 39,8 milioane USD în doar 31 de unități analizate, ceea ce reprezintă aproape cinci luni de salariu pentru fiecare lucrător din industria confecțiilor. Iar acestea sunt doar începutul; de la apariția Covid-19, WRC a descoperit alte 210 fabrici de confecții din 18 țări, în care 160.000 de lucrători cărora li se datorează o sumă estimată la 171,5 milioane USD.

În iulie 2021, Asia Floor Wage Alliance (AFWA) și-a publicat studiul Money Heist, care a evidențiat eșecul guvernelor de a răspunde la crizele umanitare globale, în timp ce lucrătorii din industria confecțiilor de haine si sandale au suferit cel mai mult din cauza epidemiei, deoarece mărcile au transferat riscurile către ei și către furnizorii lor.

Consecitele scot la iveala problemele industriei

Consecințele Covid-19 au scos la iveală un sistem de modă bazat pe o exploatare generalizată și pe un dezechilibru de putere între marile companii și economiile emergente. În această criză, mărcile ar fi trebuit să dea dovadă de solidaritate și parteneriat față de furnizori și lucrători încă de la început. Cu toate acestea, mărcile au profitat de natura exploatatoare a procedurilor de achiziție (în care furnizorii suportă toate riscurile financiare, iar mărcile au cea mai mare autoritate și protecție) pentru a întârzia plățile de la furnizori, punându-i pe lucrători în pericol.

Atunci când marile companii și comercianții au rambursat comenzile doar după o presiune politică semnificativă și atenția mediatică, această asimetrie de putere este probabil cea mai evidentă. Peste 13 000 de e-mailuri au fost trimise marilor întreprinderi de către comunitatea Fashion Revolution, iar alte campanii, cum ar fi #PayUp a campaniei Clean Clothes Campaign, au sporit presiunea publică asupra marilor mărci și comercianți cu amănuntul pentru a restabili și a plăti integral toate comenzile anulate. Cel puțin 15 miliarde de dolari au fost recuperate datorită campaniei #PayUp. Unele mărci au cerut furnizorilor lor să accepte reduceri abrupte ale tarifelor convenite anterior, în timp ce altele au amenințat că vor anula comanda dacă nu se acordă concesii. Altele, în ciuda presiunii publice, au refuzat să plătească integral. Furnizorii pur și simplu nu au marjele de profit necesare pentru a face față unei astfel de incertitudini economice. Lucrătorii din industria confecțiilor au suferit cel mai mult și continuă să o facă. Consultați monitorul de mărci al Consorțiului pentru drepturile lucrătorilor (Worker Rights Consortium) pentru a vedea ce face compania dumneavoastră preferată.

Ramificații în industrie

În sectorul global al modei, mărcile își plătesc adesea furnizorii după livrare, ceea ce poate dura săptămâni sau luni. Acest lucru înseamnă că, de obicei, furnizorii plătesc în avans materialele sau fibrele folosite pentru a produce articolele pe care mărcile le achiziționează de la ei.

Marile branduri de modă și comercianții cu amănuntul au anulat comenzi și au suspendat plățile pentru comenzile deja plasate ca răspuns la pandemie, chiar și atunci când treaba era deja efectuată, fără a ține cont de impactul asupra persoanelor care lucrează în lanțurile lor de aprovizionare. Proprietarii de fabrici nu au avut de ales decât să distrugă sau să păstreze bunurile nedorite produse anterior și să concedieze în masă lucrătorii.

În timp ce mai multe branduri de haine si pantofi au oferit pachete de compensații pentru lucrătorii din retail și din birouri care se confruntă cu concedieri ca urmare a crizei, acestea nu au reușit să protejeze lucrătorii din lanțurile lor de aprovizionare care, de asemenea, pierd bani, potrivit IndustriALL. În plus, Centrul de Solidaritate susține că abilitatea lucrătorilor de a se sindicaliza și de a negocia colectiv pentru drepturile lor va fi îngreunată de imposibilitatea de a se întâlni în persoană. Moda nu este făcută doar în fabrici, desigur. Meșteșugul, artizanatul și articolele fabricate manual în medii informale fac parte din modă. Artizanatul este a doua cea mai mare sursă de locuri de muncă în așa-numita lume în curs de dezvoltare, potrivit Artisan Alliance. WIEGO consideră că aproape două miliarde de lucrători informali sunt lipsiți de drepturi esențiale de muncă, sociale și de sănătate în întreaga lume. Cooperativele de lucrători, grupurile de artizani, comunitățile locale bazate pe meșteșuguri, lucrătorii la domiciliu, lucrătorii agricoli și fermierii se află în situații financiare grave ca urmare a pericolului pe care îl reprezintă Covid-19 pentru fluxurile comerciale globale.

Fabrici inchise

Potrivit Bloomberg, aproximativ 1.089 de producători de îmbrăcăminte din Bangladesh au fost afectați de anularea comenzilor în martie 2020, cu aproximativ 1,44 miliarde de dolari în comenzi anulate din cauza epidemiei de coronavirus. Multe fabrici din Bangladesh s-au închis pe termen nelimitat în această perioadă, potrivit Fundației AWAJ. Ca indemnizație de concediere, unii lucrători au primit mai puțin de o lună de salariu, în timp ce alții nu au primit nimic. “Acești muncitori nu știu acum cum vor avea grijă de familiile lor în zilele următoare – cum vor gestiona costurile pentru hrană, locuință și alte nevoi”, spune Nazma Akter, director executiv al AWAJ. Ei nu au nicio idee despre ce vor face dacă ei sau un membru al familiei va avea nevoie de tratament Covid-19. Salariile mizere pe care le câștigau acești muncitori abia dacă le acopereau cheltuielile de trai și, prin urmare, au puține sau deloc economii pentru a face față unei catastrofe ca aceasta.”

Garment Worker Center, cu sediul în Los Angeles, California, este o organizație pentru drepturile muncitorilor al cărei scop este de a mobiliza muncitorii din industria confecțiilor cu salarii mici în lupta pentru justiție socială și economică. Aceștia susțin de mult timp că muncitorii din industria confecțiilor din Los Angeles sunt frecvent neeligibili pentru ajutorul de șomaj. Acest lucru se datorează în mare parte naturii subterane a industriei, cum ar fi munca “la negru”, ceea ce face ca depunerea cererilor de concediu familial plătit sau de asigurare de invaliditate în fața pandemiei să fie deosebit de dificilă. Cu toate acestea, există totuși câteva vești pozitive de împărtășit.

Industria sufera

Guvernatorul Gavin Newsom a semnat Legea de protecție a lucrătorilor din industria confecțiilor (SB62) în legea californiană în septembrie 2021. Acest lucru implică faptul că cei peste 45.000 de lucrători din industria confecțiilor din California vor fi plătiți cel puțin cu salariul minim federal, care este în prezent de 14 dolari pe oră. Pe de altă parte, muncitorii din industria confecțiilor muncesc de zeci de ani în cadrul unui sistem de plată la bucată, unii dintre ei susținând că câștigă doar 2,68 dolari pe oră. Adoptarea acestei inițiative conduse de lucrători reprezintă o schimbare de situație pentru industrie, deoarece clauza de răspundere partajată a proiectului de lege face acum ca mărcile să fie responsabile pentru compensațiile corecte și legale ale lucrătorilor lor. Aceasta este o victorie uriașă pentru lucrătorii din industria confecțiilor de haine si incaltaminte.

Acordul din Bangladesh, care urma să expire în 2021, dar a fost reactivat datorită unei campanii puternice, a fost un alt pas important în ceea ce privește responsabilitatea mărcilor în timpul pandemiei. Noul Acord internațional pentru sănătate și securitate în industria textilă și a confecțiilor asigură aplicabilitatea juridică a angajamentelor mărcilor, supravegherea independentă a respectării de către mărci, obligația de a plăti furnizorii suficient pentru a susține locuri de muncă sigure și obligația de a înceta să facă afaceri cu orice fabrică care refuză să funcționeze în condiții de siguranță. Acordul va fi extins și la alte țări producătoare de îmbrăcăminte, oferind o oportunitate semnificativă de a îmbunătăți siguranța la locul de muncă pentru lucrătorii care ne produc hainele în întreaga lume.

O soluție la criză

În timp ce multe țări se pregătesc să își redeschidă economiile, persistă îngrijorarea cu privire la modul în care lucrătorii din industria confecțiilor (de haine si pantofi) vor fi protejați de boli. Kalpona Akter, avocatul muncii din Bangladesh, a identificat, într-un podcast din mai 2020, transportul la locul de muncă, spațiile de lucru aglomerate și lipsa echipamentelor de protecție ca fiind principalele obstacole în calea siguranței lucrătorilor la redeschiderea industriilor. În timp ce guvernele din țările producătoare pot solicita ca fabricile să funcționeze la o capacitate mai mică, să spațieze lucrătorii mai departe unul de celălalt și să le ofere măști și mănuși, producătorii nu își pot permite să îndeplinească aceste cerințe în timp ce marile branduri fac noi comenzi și cer reduceri. Cele mai importante părți interesate din lanțul valoric, mărcile, trebuie să acționeze rapid pentru a ajuta persoanele ale căror vieți au fost puse în pericol de criză.

Distribuția vaccinurilor este inconsecventă și discriminatorie, beneficiarii prioritari fiind concentrați în Nordul Global, ceea ce exacerbează problemele economice și sociale ale lucrătorilor din industria confecțiilor din întreaga lume. Exceptarea angajaților din industria de haine de la măsurile de izolare și forțarea acestora să lucreze la capacitate maximă în fabricile de confecții pentru a satisface comenzile companiilor cu sediul în țări cu rate ridicate de vaccinare le pune în pericol viețile. Este important de menționat faptul că muncitoarele din domeniul confecțiilor din Marea Britanie au avut de patru ori mai multe șanse de a muri din cauza Covid-19, ceea ce demonstrează “condițiile de muncă severe din sectorul confecțiilor din Marea Britanie” care existau înainte de pandemie.

Vaccinurile nu sunt accesibilie

Multe persoane nu pot obține vaccinuri din cauza lipsei capacității de producție la nivel mondial și a materiilor prime pentru vaccinuri. În plus, instituțiile și infrastructura locală de asistență medicală, precum și factori politici și economici complecși, cum ar fi dezbaterile persistente privind finanțarea imunizării lucrătorilor din industria confecțiilor, au împiedicat răspândirea vaccinului.

Începând cu aprilie 2020, Rețeaua sud-asiatică de modelare economică (SANEM) și Microfinance Opportunities (MFO), o organizație globală non-profit dedicată înțelegerii realităților economice ale persoanelor cu venituri mici și marginalizate, au colectat date lunare privind ocuparea forței de muncă, veniturile, securitatea alimentară, digitalizarea salariilor și sănătatea lucrătorilor din industria confecțiilor (haine si pantofi) angajați în fabrici din cele cinci zone industriale principale din Bangladesh. În iunie 2021, aceștia au făcut publice concluziile sondajului lor efectuat pe 1 285 de lucrători din industria confecțiilor, care au indicat că:

  • Înainte de sondaj, doar 2% dintre lucrători se vaccinaseră.
  • Doar 22% dintre muncitorii din industria confecțiilor care doreau să fie vaccinați aveau acces la informații despre obținerea vaccinurilor.
  • Când au fost întrebați dacă sunt de părere că sunt eligibili pentru vaccin, 36% au răspuns afirmativ, 28% au spus că nu, iar 34% au declarat că nu știu.
  • Șaizeci și șase la sută dintre cei care au declarat că sunt eligibili pentru imunizare au spus că îl vor face.
  • 63% dintre cei 34% dintre respondenții care nu sunt eligibili au declarat că ar obține un vaccin dacă ar deveni eligibili.
  • În general, 69% dintre respondenți au declarat că ar obține vaccinarea dacă ar deveni eligibili, în timp ce 31% au declarat că nu doresc să fie vaccinați deloc.

Inițiativa “Better Work” a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) reunește experiențele angajaților cu privire la programele de imunizare din Cambodgia, Iordania, Vietnam și Indonezia. Campaniile de vaccinare reprezintă un pas vital pentru revenirea la viața “normală” și pentru a avea acces la locuri de muncă decente în medii sigure. Mai multe corporații au contribuit cu fonduri pentru a permite achiziționarea a mii de vaccinuri Covid-19 pentru lucrătorii din industria textilă din Bangladesh.

Deoarece datele sunt restricționate, este dificil să se obțină o imagine de ansamblu. Potrivit unui studiu publicat în septembrie 2021, 60 de persoane din șase industrii diferite (confecții de haine si altele, piele, dezmembrare de nave, construcții, reciclare de gunoaie și muncă la domiciliu) din districtele Dhaka, Ghazipur și Chittagong au descoperit:

  • Doar 27% dintre angajați au primit vaccinarea Covid-19.
  • 73% dintre angajați nu au dobândit încă o imunizare emisă de guvern.
  • Situația este semnificativ mai gravă în cazul lucrătorilor din industria confecțiilor:
  • Doar 3% dintre lucrătorii din industria RMG au primit vaccinul.
  • Doar 3% dintre cei care lucrează în industria pielăriei au primit imunizarea.

Muncitorii sunt forțați să aleagă între a merge într-o fabrică de haine fără acces la echipamente de protecție personală vitale (de exemplu, acoperirea feței), cu o distanță socială insuficientă și cu teste și imunizare limitate, sau să se confrunte cu un dezastru financiar fără venituri sau beneficii sociale. Este de neconceput ca lucrătorii din industria confecțiilor să fie nevoiți să aleagă între moarte și sărăcie.